dr. ing. Bianca Mușat, CS BRGV Buzău
Cucumis melo var. dudaim sau pepenele Kajari este puțin cunoscut în Europa, fiind originar din Asia, mai exact din zona de nord-est a Indiei, statul Punjab. Acolo, locuitorii îl apreciază datorită coloritului său unic și gustului dulce, asemănător cu cel al mierii. De-a lungul secolelor, fermierii indieni au selectat și cultivat pepenele Kajari datorită adaptabilității sale la condițiile climatice locale și gustului său distinctiv. Metodele tradiționale de cultivare, transmise din generație în generație, au contribuit la păstrarea acestei varietăți de pepene.
În ciuda valorii sale, pepenele Kajari a rămas relativ necunoscut în afara regiunii sale de origine până în ultimele decenii. Spre deosebire de alte varietăți de pepeni care au fost intens cultivate și exportate la nivel global, Kajari melonul a rămas o curiozitate locală, apreciată în special în piețele locale și de către fermierii tradiționali.
În 2014, Joseph Simcox, explorator și botanist, a introdus specia în Statele Unite. Botanistul este cunoscut pentru salvarea multor soiuri rare de fructe și legume, fiind fascinat de lumea vegetală a semințelor și plantelor.
În România, destul de recent, a crescut interesul pentru varietățile de fructe exotice, fapt ce i-a determinat pe specialiștii BRGV Buzău să procure surse de material inițial din specia Cucumis melo var. dudaim, explorând caracteristicile fenotipice, genetice și biochimice ale acestuia. După parcurgerea etapei de aclimatizare a varietății, specialiștii BRGV Buzău au identificat mai multe genotipuri cu expresivitate fenotipică distinctă ce au fost introduse în programul intensiv de ameliorare. Unul dintre aceste genotipuri a demonstrat superioritate în ceea ce privește productivitatea, calitatea și stabilitatea genetică. S-a realizat o descriere fenotipică în detaliu a varietății cultivate în serele experimentale ale unității de cercetare conform descriptorilor internaționali UPOV, cu propunerea de omologare și extindere în cultură pe scară largă.
Principalele caracteristici ale genotipului sunt:
Planta este erbacee cu aspect de liană, cu foliaj bogat, ce poate ajunge la înălțimea de 5-6 m în spațiu protejat în sistem palisat, cu cârcei de 14-23 cm lungime. Frunzele sunt cordiforme, trilobate, cu limb foliar ondulat pe margine, cu textură rugoasă și aspră, de culoare verde mediu. Frunza prezintă o lungime medie ce variază între 13,5-16 cm și o lățime de 11-15,5 cm, având o greutate între 2,2-5,6 g. Frunza prezintă petiol semierect ornamentat cu țepi moi, cu lungimea ce variază între 11-16,5 cm. Tulpina prezintă peri aspri, cilindrică în secțiune, cu diametrul ce variază între 0,2-1 cm. Lungimea unui internod este de 10-14 cm în medie.
Planta este entomofilă, polenizarea realizându-se cu ajutorul insectelor, de aceea, pentru păstrarea purității soiului, trebuie să se asigure spațiu de izolare biologică de alte varietăți aparținând aceleași familii. Florile sunt unisexuate monoice, predominând cele mascule, care sunt mai mici în diametru decât cele femele și își fac primele apariția. Procentul pe plantă de flori mascule este de peste 90% comparativ cu cele femele. Florile femele își fac apariția în valul doi de înflorire, pe lăstarii de ordinul 2 și 3. Diametrul corolei florii mascule ajunge până la valoarea de 2,5 cm, iar corola florii femele înregistrează un diametru de 3 cm în medie.
Fructul este o melonidă rotundă, ușor aplatizată, de culoare verde deschis variegat cu verde închis, colorarea fiind dispersată sub formă de puncte, pete și striuri pe toată suprafața fructului. La maturitatea fiziologică și de consum, fructul devine cărămiziu cu striuri portocalii, degajând o aromă puternică foarte plăcută specifică pepenelui galben, indicând momentul optim de recoltare. Fructul are o înălțime ce variază între 6,1-8,3 cm și un diametru de 5,9-9,1 cm. Fructul este ornamentat cu perișori glandulari foarte fini ce nu pot fi observați vizual, însă imprimă la atingere o textură pufoasă similară fructului de piersică. Fructele apar destul de timpuriu, începând cu a doua jumătate a lunii iunie, iar la maturitatea deplină crapă ușor și se cicatrizează, epiderma devenind ușor rugoasă. Fructul cântărește între 223,6-377,3 g și conține între 8,9-9,9° Brix fructoză.
Secțiunea fructului este circulară, grosimea pericarpului este de 2 cm în medie. Acesta prezintă 5 loji seminale cordiforme, o lojă seminală având 5 cm în diametru. Fiecare lojă seminală se separă printr-un sept, formând două subloji în care semințele se prind de baza septului cu vârful orientat spre pericarp, ca într-un ciorchine. Semințele sunt crem, ușor gălbui, cu o lungime de 0,9 cm și 0,4 cm în lățime, iar grosimea unei semințe este de 0,2 cm.
Până în prezent, specia nu a fost suficient studiată în ceea ce privește calitatea nutrițională, însă, similar cu celelalte cucurbitacee, aceasta este o sursă de vitamina C, care întărește sistemul imunitar, potasiu pentru a echilibra nivelul lichidelor din organism și fibre pentru a regla tractul digestiv. Pepenele oferă, de asemenea, vitamina A pentru a menține funcționarea sănătoasă a organelor, vitamina K pentru a ajuta la vindecarea mai rapidă a rănilor și alți nutrienți, inclusiv acid folic, fier, calciu și vitaminele din complexul B.
Planta preferă locurile calde și însorite, cu un sol ușor acid.
Pepenii Kajari au o aromă dulce, de miere, potrivită pentru preparate proaspete. Pot fi feliați și mixați în salate, serviți pe platouri pentru aperitive sau amestecați în boluri cu fructe și cereale. Aceștia pot fi umpluți cu brânză de vaci ca fel de mâncare pentru micul dejun, consumați cu iaurt sau folosiți ca topping proaspăt peste clătite și pâine prăjită. Ei pot fi, de asemenea, amestecați în smoothie-uri, presați în suc sau folosiți pentru a aromatiza cocktailuri. Pepenii Kajari pot fi folosiți în orice rețetă ca înlocuitor pentru miere sau pepene galben. Se potrivesc bine cu plante aromatice precum menta, busuioc sau coriandru, fructe precum căpșuni, nucă de cocos și afine, vanilie, ciocolată și brânzeturi precum feta, ricotta, cottage și burrata.
Pepenii Kajari vor continua să se coacă după ce sunt culeși și pot fi păstrați pe blat la temperatura camerei până se maturează. Odată maturați, pepenii Kajari întregi trebuie păstrați la frigider. Pepenii Kajari feliați se vor păstra pentru o durată de peste 3 zile într-un recipient sigilat la frigider.
Specia se poate cultiva atât în câmp, cât și în spații protejate în sistem palisat, respectându-se tehnologia clasică de cultură a cucurbitaceelor. Spre deosebire de celelalte cucurbitacee tradiționale cultivate în România, s-a constatat că aceasta prezintă rezistență ridicată la atacul principalilor agenți patogeni și rezistență ridicată la condițiile extreme de mediu, constituind o alternativă viabilă pentru dezvoltarea culturii în contextul schimbărilor climatice, cât și pentru cultivarea acesteia în sistem ecologic.
Deși nu a fost larg răspândit la nivel global, redescoperirea sa recentă subliniază importanța conservării varietăților tradiționale. Prin eforturile de cultivare și promovare, pepenele Kajari are potențialul de a deveni un fruct popular și în alte părți ale lumii, aducând astfel o bucățică din patrimoniul agricol indian pe mesele din întreaga lume. BRGV Buzău continuă cercetările pentru ameliorarea și introducerea în cultură de noi genotipuri din această specie, în paralel cu activitatea de conservare a resurselor genetice vegetale pe termen mediu și lung.