Carmina, primul soi de Perilla frutescens, omologat și înscris în Catalogul Oficial național și european

dr. ing. Costel VÎNĂTORU; dr. ing. Bianca MUȘAT

Perilla frutescens este o plantă anuală din familia Lamiaceae, originară din Asia de Est și cunoscută sub denumirea comerciala de “shiso” în Japonia și “zi su ye” în China. În România, i s-a atribuit mai multe denumiri populare cum ar fi: urzica coreana, busuioc japonez sau susan salbatic. Această plantă aromatică este folosită pe scară largă atât în bucătăria asiatică, cât și în medicina tradițională, datorită frunzelor, semințelor și uleiului său esențial. Perilla frutescens este apreciată pentru proprietățile sale antioxidante, antiinflamatoare și antialergice, fiind studiată intens în medicina modernă pentru potențialul său terapeutic în tratarea unei varietăți de afecțiuni, inclusiv alergii, inflamații și chiar anumite tipuri de cancer.

Genul Perilla cuprinde mai multe specii și subspecii, dintre care cele mai cunoscute și studiate sunt:

1. Perilla frutescens var. frutescens – Cea mai cunoscută specie din gen, utilizată în alimentație și medicină tradițională. Include două varietăți principale:
   • Perilla frutescens var. crispa f. purpurea (shiso roșu) – Are frunze purpurii sau roșii, cu margini crețe, folosită în special în bucătăria japoneză pentru colorarea și aromatizarea mâncărurilor.
   • Perilla frutescens var. frutescens f. viridis (shiso verde) – Are frunze verzi, cu margini netede, fiind utilizată în mod similar în gastronomie și medicină.
2. Perilla ocimoides – O specie asemănătoare cu Perilla frutescens, dar mai puțin utilizată. Este cultivată pentru uleiul său esențial și ca plantă ornamentală.
3. Perilla citriodora – Cunoscuta pentru aroma sa citrică distinctă, este utilizată în principal ca plantă aromatică în grădinărit și ocazional în bucătărie.
4. Perilla setoyensis – O specie rară, endemică în anumite regiuni din Asia, cu utilizări limitate, necercetata suficient.

Perilla este originară din zona montană a Chinei şi a Indiei, fiind menţionată în medicină chinezească clasică încă din anul 500 d.Hr. În secolele VIII-IX, cultura acesteia a fost introdusă şi în Japonia, tara în care se cultivă intensiv. În secolul XIII, cultura acesteia a pătruns în  Coreea şi Vietnam, în prezent fiind unele dintre ţările producătoare şi consumatoare ale acestei specii. Planta este întâlnită atat in Africa de Sud, Rusia, cat si in SUA, unde a fost adusă in anii 1800 dar si in Cipru, Austria, Turcia, Ungaria, Franţa, Anglia si Polonia.

Perioada introducerii acesteia în Europa, în special în Europa de Sud şi de Est nu este bine definită, considerându-se că aceasta a apărut pe aceste teritorii după anii 1950. Deşi circula unele ipoteze cum că varietăţi de Perilla au fost introduse de mult timp în Europa, până în anul 2024 nu a existat niciun soi omologat şi brevetat pentru această specie.

Odată cu înfiinţarea Băncii de Resurse Genetice Vegetale Buzău, echipa de cercetători a luat în studiu speciile de Perilla cu scopul aclimatizarii si ameliorarii acestora pe teritoriul Romaniei. In urma cercetarilor au fost aclimatizate si stabilizate 3 varietăţi distincte de Perilla astfel: P. frutescens var. crispa – f. purpurea (ce prezintă întreaga parte vegetativă de culoare roşu-vişiniu), P. frutescens var. crispa f. viridis (ce prezintă întreaga parte vegetativă de culoare verde), Perilla frutescens var. frutescens (forma bicoloră ce prezintă suprafaţa inferioară a frunzei de culoare roşie şi suprafaţa superioară de culoare verde).

Dintre acestea, varietatea aparţinând speciei P. frutescens var. crispa – f. purpurea a fost stabilizată genetic şi apoi omologată şi brevetată sub denumirea de Carmina, primind certificatul de omologare în anul 2024, fiind primul soi obținut la această specie în România și Europa.

Descriere botanică

Planta este anuală, viguroasă, ce prezintă aroma specifică pe toate organele vegetative aeriene, prezintă port erect, puternic ramificata, cu o înălţime medie de 195 cm şi un diametru de 149 cm. Rădăcina este fasciculată, puternic ramificata şi dezvoltată, având capacitatea de a explora foarte bine straturile profunde ale solului şi de a se adapta la condiţiile extreme de mediu. Tulpina la baza este lemnoasă, de culoare roşie purpurie, muchiata cu un diametru de 2,2 cm la colet. Pe tulpina principală apar numeroşi lăstari care se ramifica la rândul lor. Distanţă de la sol până la prima ramificaţie a tulpinii este de 6 cm. Numărul de lăstari principali variază între 17-18, lungimea lăstarilor principali depăşeşte 1 m. Diametrul lăstarilor principali la prindere variază între 0.8-1.4 cm. Diametrul sistemului radicular este de 40-45 cm şi adâncimea de explorare este de 25-30 cm.

Frunzele sunt dispuse decusat (opuse), frunzele mari sunt dispuse la baza plantei, acestea descrescând în mărime către vârful plantei si prezintă o pubescenta mai puţin evidenţiata. Lungimea limbului foliar este în medie de 13,2 cm iar lăţimea este de 9,25 cm. Peţiolul frunzelor are lungimea medie de 4,76 cm, însă acesta poate fi absent la frunzele dispuse în partea apicală a plantei. Diametrul peţiolului la prindere înregistrează 0,19 cm. Forma limbului este ovală spre circulară, baza frunzei este rotund – cuneata, marginile fin serate cu vârful acuminat. Adâncimea dinţişorilor este de 3-5 mm. Numărul de frunze pe lăstar principal variază între 150-160, însumând peste 2700 frunze recoltabile per plantă.

Inflorescenţele sunt dispuse apical sau axilar, racemoase sau paniculate, cu dimensiuni cuprinse între 2-20 cm, prezintă vilozităţi, iar pedunculul prezintă lungimea de 1-1.5 cm, corola campanulata, de culoare mov-lila. Numărul de flori/ inflorescenţa este de 38. Distanţa între verticile este de 5 mm. Seminţele se maturează la aproximativ 6 săptămâni de la înflorirea acesteia.

Sămânţa este rotundă, cu un diametru de aproximativ 2 mm, de culoarea gri-cafeniu, sunt dispuse câte 4 în fiecare floare. Maturarea seminţelor are loc eşalonat, de la baza spicului către vârf.

Tehnologia de cultură

Planta poate fi cultivată pe tot teritoriul ţării noastre, atât în spaţii protejate cât şi în câmp cu precizarea. Cultura se poate înfiinţa prin răsad şi semănat direct. Producţia de material proaspăt poate ajunge la 20-30 t/ha, în general o plantă poate produce peste 2,5 kg masă verde (dacă se efectuează recoltare eşalonată, producţia poate creşte semnificativ) iar cea uscată inregisteaza valori de până la 3-5 t/ha. Producţia de sămânţă la hectar poate depăşi cu uşurinţă 700 kg, din care se poate extrage un procent de 40% de ulei. MMB =4,262 g iar un gram conţine 214 seminţe.

În câmp, recoltatul se poate face eşalonat pe toată perioada de vegetaţie, pentru frunzele şi lăstarii tineri iar pentru sămânţă se recomandă recoltarea totală la sfârşitul perioadei de vegetaţie. De menţionat că primii lăstari pot fi recoltaţi în câmp de la sfârşitul lunii iunie până la venirea îngheţului. În condiţiile ţării noastre, planta înfloreşte destul de târziu, după 15 august în câmp iar sămânţa începe să se formeze la aproximativ o lună după 15 septembrie. La sfârşitul lunii octombrie sămânţa ajunge la maturitate. Producţia poate creşte semnificativ în spaţii protejate deoarece ritmul de creştere al plantei este mult mai rapid şi dimensiunile acesteia sunt mult mai mari. De aceea trebuie acordată o atenţie deosebită producerii de sămânţă prin producerea răsadului şi înfiinţarea la timp a culturii.

Compoziția chimică
Frunzele, semințele și uleiul esențial de Perilla frutescens conțin o gamă largă de compuși chimici care contribuie la activitatea sa biologică. Printre aceștia se numără:

1. Polifenoli: Perilla este bogată în polifenoli, în special acid rozmarinic, cunoscut pentru proprietățile sale antioxidante și antiinflamatoare. Acesta inhibă radicalii liberi și reduce stresul oxidativ, protejând astfel celulele de daune.
2. Acizi grași omega-3: Uleiul de semințe de Perilla este o sursă importantă de acid alfa-linolenic (ALA), un acid gras omega-3 cu beneficii cardiovasculare și antiinflamatoare.
3. Flavonoide: Printre flavonoidele găsite în Perilla se numără luteolina și apigenina, cunoscute pentru proprietățile lor antioxidante și antiinflamatoare. Acestea pot ajuta la reducerea inflamației și la protejarea împotriva bolilor cronice.
4. Componente volatile: Uleiul esențial de Perilla conține perillaldehidă, limonen și carvona, compuși care contribuie la aroma distinctă a plantei și posedă activități antimicrobiene și antivirale.

Cercetările recente au arătat că Perilla frutescens are o gamă largă de efecte farmacologice benefice:

1. Antiinflamator: Studiile in vitro și in vivo au demonstrat că extractele de Perilla inhibă mediatorii inflamatori, precum citokinele pro-inflamatorii, prin modularea căilor de semnalizare inflamatorie. Acest efect este atribuit în mare parte prezenței acidului rozmarinic și a altor polifenoli.
2. Antialergic: Perilla a fost utilizată tradițional pentru a trata alergiile și astmul. Studiile moderne confirmă faptul că compușii săi activi pot inhiba degranularea mastocitelor și producția de histamină, reducând astfel simptomele alergice.
3. Antioxidant: Polifenolii din Perilla frutescens au o capacitate semnificativă de a neutraliza radicalii liberi, protejând celulele de stresul oxidativ și reducând riscul de boli cronice, cum ar fi cancerul și bolile cardiovasculare.
4. Anticancerigen: Unele studii sugerează că Perilla frutescens poate avea efecte anticancerigene, inhibând proliferarea celulelor tumorale și inducând apoptoza. Aceste efecte sunt investigate în special în contextul cancerului de colon și a celui pulmonar.

Proprietăți alimentare

Frunzele, inflorescențele, fructele, semințele și microplantele sunt folosite pentru aromatizarea mancarurilor sau drept garnitură in diverse tipuri de preparate, în special în bucătăria japoneză, coreeană și vietnameză, acompaniind foarte bine preparatele pe baza de peste si carne rosie.  Varietatile cu frunze purpurii, care conțin cantități mari de antociani, sunt folosite pentru colorarea mancarurilor și a legumelor murate. Aceste varietati sunt, de asemenea, plante ornamentale foarte decorative.

În medicina tradițională, Perilla frutescens a fost utilizată pentru a trata o varietate de afecțiuni, inclusiv răceli, febră, tuse, greață și intoxicații alimentare. În bucătăria asiatică, frunzele de Perilla sunt folosite pentru a aroma mâncăruri, în timp ce semințele sunt utilizate în preparate din pește și carne. Uleiul de Perilla este valorificat pentru conținutul său ridicat de omega-3, fiind utilizat ca supliment alimentar pentru a promova sănătatea cardiovasculară.

Recent, s-a demonstrat că Perilla frutescens poate avea un potențial semnificativ în dezvoltarea de noi medicamente și suplimente alimentare datorită profilului său fitochimic bogat. Aplicarea sa în tratarea bolilor inflamatorii, alergice și chiar oncologice este un domeniu activ de cercetare.

 

Perilla frutescens reprezintă o sursă valoroasă de compuși bioactivi cu o gamă largă de aplicații terapeutice. Cercetările viitoare ar trebui să se concentreze pe elucidarea mecanismelor moleculare prin care acești compuși acționează și pe dezvoltarea de produse farmaceutice și nutraceutice bazate pe Perilla. Potențialul său în medicina modernă subliniază importanța continuării investigațiilor asupra acestei plante.

Cercetările continuă și pentru obținerea de noi soiuri și explorarea de noi direcții de utilizare.

 

 

Bibliografie

1. Vînătoru C., Zamfir B., Bratu C., Tratat de legumicultură specială, Editura Alpha MDN, 2018.

Kim, K. H., Tsao, R., Yang, R., & Cui, S. W. (2007). Phenolic acid profiles and antioxidant activities of wheat bran extracts and the effect of hydrolysis conditions. Food Chemistry, 102(3), 928-934.

2. Lee, Y. M., Cheng, P. Y., Lee, Y. T., & Yang, C. M. (2010). Mechanisms of perilla frutescens leaf extract-induced anti-inflammatory effects in LPS/IFN-gamma-activated RAW 264.7 cells. Molecular Immunology, 47(15), 2107-2115.
3. Yu, H. H., Lee, M. S., Kim, S. H., & Lee, C. K. (2017). The safety and anti-inflammatory activity of ethyl acetate extract of Perilla frutescens. Biomolecules & Therapeutics, 25(2), 206-213.