Banca de Resurse Genetice Vegetale (BRGV) din Buzău va omologa un soi de lufă, plantă cunoscută sub denumirea de burete vegetal, cu fruct ce poate atinge până la un metru lungime, care poate fi folosit atât pentru îngrijirea personală, cât și pentru producerea unor soluții ecologice de izolare și antifonare a locuințelor.
Specia este originară din Asia, dar se cultivă sporadic și în câteva zone din România, cu precădere în Câmpia de Vest, Câmpia Olteniei și Câmpia Buzăului. Utilizate în special ca bureți de baie, fructele de lufă sunt moi, au un grad ridicat de porozitate, nu sunt toxice și sunt biodegradabile.
‘Vorbind despre lufa, este o specie care nu este de foarte mult timp în România. Ea, sigur, a început să fie cunoscută după anii ’50-’60, moment din care a început să apară informații mai multe despre luffa cylindrica, cea mai cunoscută și cea mai apreciată, denumită și buretele vegetal. Pe urmă avem luffa operculata, luffa acutangula și mai sunt și alte varietăți de lufa. Am reușit să obțin primul soi de luffa cylindrica în România, stabilizat genetic. Toate încercările, înainte de a stabiliza genetic această specie, au eșuat, pentru că se obțineau și fructe cu semințe negre și fructe cu semințe albe și, sigur, ceea ce era și mai grav, nu ajungeau toate la maturitate. În acest an o să trimitem din nou un soi la omologat. Diferența este că țesătura buretelui vegetal este puțin mai deasă’, a declarat miercuri, pentru AGERPRES, directorul BRGV, Costel Vînătoru.
Potrivit acestuia, fructele pot fi cultivate cu succes în România, în spații protejate, dacă sunt respectate tehnologiile adecvate. Specia este pretențioasă la lumină și temperatură, nu suportă înghețurile și se cultivă pe soluri afânate, umede și permeabile.
‘Putem vorbi de o plantă care poate fi cultivată cu succes atât în spații protejate, sere și solarii, cât și în câmp, dar cu precizarea că aceste plante trebuie palisate, adică au nevoie de susținere, fie pe arac, fie pe sfoară, și de dirijare. Am vorbit până acum și am spus despre luffa cylindrica, buretele vegetal, dar mai avem încă o specie interesantă, este vorba de luffa acutangula, care poate fi apreciată și ca legumă. Poate înlocui cu succes dovlecelul pe care noi îl cunoaștem, cu precizarea că gustul este puțin deosebit, ușor amărui. Când fructul este mic, poate fi consumat în diverse preparate, nu stare crudă. Când ajunge la maturitate, se transformă în buretele de baie. Este deosebit pentru că în fibra lui întâlnim anumite saponine care se degajă lent din fibra fructului. Aceste saponine nu sunt altceva decât formule de șampon, de săpun natural. Curăță foarte bine pielea, deci rămâne o piele catifelată și, ceea ce este interesant, este și un antiviral foarte puternic’, a precizat directorul instituției de cercetare.
Conform specialiștilor BRGV, pe lângă utilizarea ca plantă decorativă, legumicolă sau burete vegetal, lufa este folosită pentru confecționarea pălăriilor, tălpilor de pantofi, fețelor de masă, covoarelor sau în fabricarea săpunului.
Fibrele fructelor mature sunt folosite și în izolarea locuințelor, cu precădere a caselor ecologice.
‘Se fac foarte multe produse în zona aceasta, de la încălțăminte, pentru că fibrele acestea sunt cele care absorb și păstrează foarte bine talpa piciorului, până la izolarea caselor în anumite colțuri ale lumii. Practic, înlocuiesc polistirenul pe care îl folosim cu lufa care dă o rezistență mult mai mare caselor, vorbim de un produs ecologic, un produs natural, deci nu de un produs de sinteză, chimic. Se poate folosi la antifonarea încăperilor sau a ușilor, am putea dezvolta o întreagă industrie pe zona aceasta, dacă am extinde în România produsul. Avem soiuri de diverse mărimi. Sigur, avem soiuri care sunt valoroase pentru fibre, între 30 și 50 centimetri și avem și luffa acutangula care poate fi folosit cu succes în zona aceasta de construcție, așa cum am spus, care poate să ajungă sau să depășească un metru’, a mai declarat Costel Vînătoru.
Interviul a fos preluat de pe website-ul www.agerpres.ro.
