dr. ing. Camelia Bratu, CS BRGV Buzău
[Medicine And Food Homology Species]
Deși este o sintagmă nou utilizată în România, în Occident acest concept a fost folosit încă din anii 1920-1930. Formularea își are rădăcinile în tradiția de peste 2.000 de ani a medicinei chineze care aduce în discuție conceptul de alimente funcționale. Acestea nu au rolul de a trata afecțiunile, ci acționează prin reglarea funcțiilor organismului. Dieta alimentară umană derivă din darurile naturii, reprezentate de minerale, plante și animale. Astfel, sursele care pot doar trata sunt clasificate in medicamente, iar cele care sunt folosite drept hrană sunt denumite generic alimente.
Însă regăsim o altă categorie, care prezintă atât proprietăți medicinale cât și alimentare. În această categorie se încadrează speciile similare medicinale și alimentare. Putem vorbi de alune, migdale, chimen, scorțișoară, semințe de dovleac, miere, coacăze, curmal, mure, surse alimentare care în conceptul bioștiinței moderne nu doar ne încântă prin aroma, gustul și textura lor, dar vin și cu anumite proprietăți ce ne îmbogățesc funcțiile organismului. Această categorie de specii reprezintă o sursă inepuizabilă în dezvoltarea produselor nutraceutice. Așadar, prin o alimentație diversificată putem include plantele medicinale cu efecte terapeutice în dieta de zi cu zi, obținând pe lângă satisfacerea nevoii de hrană și prevenirea anumitor afecțiuni printr-o nutriție adecvată.
O specie interesantă care aparține acestui grup denumit Specii Medicinal Alimentar Corespondente este Platycodon grandiflorus (Jacq.) A.DC. Numele provine din alăturarea a două cuvinte grecești, respectiv platys = larg și kódon = clopoțel, însă este cunoscută în România sub denumirea populară de Floarea balon.
Aceasta face parte din familia Campanulaceae ce cuprinde peste 2300 de specii grupate în 84 de genuri. În flora României regăsim peste 40 de specii grupate în 10 genuri. În seria de tratate Flora Republicii Române – 1964, academician Traian Săvulescu a descris 27 de specii regăsite pe teritoriul României. De altfel, trebuie să menționăm că acesta și-a susținut lucrarea de doctorat în anul 1916 intitulată „Studiul asupra speciilor de Campanula L. din secția Heterophyllae ce cresc în România”, având ca principal rezultat identificarea unei noi specii de Campanula de la noi din țară, ocazie cu care a fost certificată ca plantă endemică în zona Dobrogea, respectiv Campanula romanica Săvul.
Cele 27 de specii sunt răspândite pe întreg teritoriul țării, iar unele dintre ele prezintă unicitate în răspândire, caracteristica evidentă din denumirea lor, ca de exemplu Campanula carpathica, Campanula transsilvanica. În regiunea Buzăului se regăsește în flora spontană în zona Lopătari, Campanula persicifolia.
Platycodon grandiflorus a fost descrisă prima dată în China, urmând ca în anii 1760-1835 cercetările din medicina japoneză să acorde o atenție deosebită acestei specii. Prezența plantei în flora României datează de foarte mult timp, însă descrierea botanică a acesteia a fost realizată cu un accent deosebit pe detalii de către acad. Traian Săvulescu, abia în anul 1964.
În prezent, lăstarii tineri și rădăcina de Platycodon sunt consumate pe scară largă în Coreea, China, Japonia. De altfel, producția anuală de rădăcini în China este de 1.000 tone din care jumătate se exportă.
Japonia are un consum anual de 150.000 kg. Lăstarii tineri se consuma sub formă de salata, iar rădăcina se murează sau se adaugă în diferite băuturi – suc, smoothie, shake. Este bogată în amidon, proteine, vitamine (B1, B2), caroten. Încă din sec. XX au fost demarate o serie de cercetări asupra conținutului biochimic deosebit al acesteia. Studiile de farmacologie modernă au demonstrat că principalii compuși biologici prezenți sunt flavonoidele, acizii fenolici, saponine triterpenoide, poliacetilene și steroli. Cercetările au demonstrat că acești compuși biologici au efecte antitusive, anti tumorale, antioxidante, antiinflamatorii, hipoglicemice, anti-obezitate, protector hepatice si imunomodulatoare. Poate fi utilizat în nutraceutica pentru obținerea de inhibitori de absorbție a tutunului și a alcoolului în organismul uman. Potrivit studiilor în domeniu, substanța activă cu proprietăți deosebite este Platycodin D (PD) ce are rolul de a induce apoptoza celulelor canceroase.
Pe lângă toate aceste proprietăți, floarea balon prezintă o importanță ornamentală specială, nu doar datorita portului său, ci culorii florilor sale și caracteristicilor deosebite a acestora de a semăna cu un balon înainte de deschiderea totală a florii, de unde și denumirea de Floarea balon. Perioada de înflorire durează din luna iunie până la sfârșitul perioadei de vegetație (venirea înghețului), cu mențiunea că se recomandă toaletarea plantei pentru stimularea ramificării.
BRGV Buzău deține în colecția sa de germoplasmă numeroase genotipuri ale acestei specii însă 3 dintre acestea s-au remarcat prin expresivitate fenotipică distinctă . Primul genotip prezintă florile de culoare mov, un alt genotip prezinta flori de culoare roz, iar al treilea prezintă flori de culoare albă.
Portul plantei al celor trei genotipuri este asemănător, prezintă o înălțime medie de 90 cm, tulpini glabre, erecte si ramificate spre vârf. Frunzele au un pețiol scurt, sunt simple, alterne iar lamina este ovat lanceolată. Florile sunt mari, solitare in vârful axei principale si a celor secundare. Caliciu 5-laciniat, laciniile alungit triunghiulare, acute. Corola este infundibuliformă, prezintă un diametru de aprox. 5 cm, cu 5 lobi lat-ovați, acuți, liberi până la peste ½ din lungimea corolei. Prezintă 5 stamine de două ori mai scurte decât corola, cu filamente mai lungi decât anterele, spre bază lățite. Stilul este cilindric, prezintă 5 serii longitudinale de peri, terminat cu stigmate albe, drepte sau curbate, glabre. Bobocii prezintă forma caracteristică de balon, iar când se deschid, aspectul este cel de clopoțel. Fructul este de tip capsula cu forma ovoidă, cu dehiscență terminală prin 5 valve înconjurate de laciniile persistente ale caliciului. Semințele sunt mari, ovoidale, de culoare neagră.
Poate fi înmulțită prin semințe, butași sau prin despărțirea rădăcinii. Rădăcinile sunt de culoare albă, antropomorfă. Recoltarea acestora se realizează toamna, pe toată perioada sezonului rece, până în primăvară, când vor porni din nou în vegetație. Rădăcinile se păstrează foarte bine în sol sau în depozite cu atmosfera controlată. Rădăcina și frunzele uscate pot fi măcinate și consumate drept condiment în doze moderate, întrucât prezintă un gust amar specific.
BRGV Buzău regenerează și ameliorează varietățile de Platycodon cu scopul identificării de noi genotipuri cu caracteristici distincte în scopul conservării acestora pe termen mediu ș lung precum și valorificării colecției de germoplasmă deținută la această specie, atât de valoroasă.
