drd. ing. Geanina Negoșanu, CS BRGV Buzău
Banca de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice și Medicinale Buzău în cadrul tematicii sale de aclimatizare, conservare si ameliorare a speciilor valoroase care nu au fost cultivate până în prezent în România a realizat o serie de cercetări asupra unor specii aparținând genului Trichosanthes, iar dintre acestea tărtăcuța șarpe sau dovleacul tomată este o specie cu un mare potențial alimentar și terapeutic.
Încadrare taxonomică
Trichosanthes cucumerina subsp. cucumerina ʼAnguinaʾ (L.) face parte din genul Trichosanthes, cel mai numeros gen din familia Cucurbitaceae și care cuprinde aproximativ 100 de specii (Cooper and Boer, 2011) apreciate din punct de vedere alimentar și medicinal (Pradheep et al., 2021). Trichosanthes cucumerina subsp. cucumerina ʼAnguinaʾ (L.) reprezintă varianta cultivată a speciei Trichosanthes cucumerina subsp. cucumerina alături de alte 2 specii din grupul Trichosantes cucumerina și anume: T. cucumerina subsp. sublobata și T. cucumerina subsp. villosula. O colecție de germoplasmă a mai multor specii de Trichosanthes răspândite pe teritoriul Indiei este conservată sub formă de semințe la Banca Națională de Gene din New Delhi (Pradheep et al., 2015). Popular se mai numește și tărtăcuța șarpe sau dovleacul tomată.
Origine și distribuție
Varianta sălbatică Trichosanthes cucumerina subsp. cucumerina este larg răspândită în zona tropicală și temperată din Sudul și Sud-estul Asiei, centrul Americii de Sud, Madagascar și Africa. Se mai întâlnește și în Australia, Florida și în insule din Oceanele Indian și Pacific. India este considerată centrul de origine (Ekeke and Agogbua, 2018). Este cunoscută sub denumirile de dovlecel șarpe, dovlecel viperă, tomata șarpe, dovleacul tomată sau tomata lungă datorită fructului îngust și elongat, asemănător unui șarpe, spiralat și care la maturitate fiziologică se colorează în roșu. Fructul poate atinge 200 cm pe lungime, imatur este verde cu epiderma foarte fină, ulterior devine variegat, începând să se evidențieze striații albe iar la maturitate se colorează în roșu. În medicina traditională T. cucumerina era folosită pentru tratarea durerilor de cap, febrei, tumorilor abdominale, biliare, hematurie, alergii ale pielii. În zonele din Asia este consumat frecvent ca legumă datorită valorii sale nutriționale ridicate. Planta conține proteine, fibre, carbohidrați, minerale și vitaminele A și E în concentrații însemnate. Mineralele predominante sunt potasiu și fosfor dar și sodiu, magneziu și zinc (Lyanage et al., 2016).
Descriere morfologică
Trichosanthes cucumerina subsp. cucumerina ʼAnguinaʾ (L.) este o plantă ierboasă, anuală, cu aspect de liană, puternic ramificată, ce poate atinge până la 9 m lungime. Frunzele sunt pubescente pe partea dorsală, dentate, de 10-25 cm lungime și 15 cm lățime. Pe aceeași plantă întâlnim flori mascule si flori femele, o caracteristică a Cucurbitaceelor. Florile mascule sunt albe, elegante, prinse în racem cu peduncul de până la 30 cm lungime. Aroma lor este foarte puternică dimineața sau pe timpul nopții. Florile femele sunt solitare. Fructele sunt fusiforme, cu suprafața ușor cerată, curbate sau spiralate și măsoară între 40 – 80 cm lungime și 5 – 8 cm diametru (Bobade et al., 2022). Acestea la maturitate fiziologică devin roșii, cu un gust plăcut și textură păstoasă, asemănător sucului de roșii.
Potențial economic
Generalități
– ornamental: există doua elemente forte ale tărtăcuței șarpe: aparat foliar cu mare capacitate de ramificare si acoperire a zidurilor și gardurilor și parfumul puternic al florilor mascule albe, dantelate, delicate perceput în special la primele ore ale dimineții; interesante sunt și fructele, prin forma atipică, ușor elongată, de dovleac alungit, variegat;
– alimentar/ nutrițional: tărtăcuța șarpe se cultivă pentru consumul pulpei și al semințelor; pulpa este un substitut excelent al pastei de tomate în mâncare datorită gustului dulce, aromat, puternic colorat în roșu al endocarpului; Conform studiilor efectuate conținutul foarte ridicat de acid ascorbic îl recomandă pentru procesarea industrială cu scopul de a înlocui sucul de tomate, pasta de roșii etc.
– terapeutic: semințele reprezintă o sursă importantă de ulei; cercetările au evidențiat un conținut bogat în nutrienți, vitamine, si minerale cu rol esențial pentru sănătate, un procent ridicat de fibre, un număr mic de calorii și un nivel foarte crescut de proteine. Ca plantă medicinală este recunoscută datorită proprietăților sale farmacologice prin prezența alcaloizilor, flavonoidelor, glicozidelor, taninurilor și steroizilor. Reduce riscul și evoluția unor afecțiuni precum cancer, boli cardiovasculare, diabet și alte tulburări metabolice (Lyanage et al., 2016). O informație foarte interesanta este aceea ca un medicament descoperit recent in tratarea maladiei SIDA, numit Compusul Q este de fapt o proteină rafinată, trichonanthina derivată din familia Trichosanthes (Idowu et al., 2016).
Stadiul cercetărilor la BRGV Buzău
BRGV Buzău deține o bază valoroasă de germoplasmă de specii aparținând genului Trichosanthes. Cercetări avansate au fost realizate până în prezent la speciile Trichosanthes cucumerina subsp. cucumerina, Trichosanthes cucumerina subsp. cucumerina ʼAnguinaʾ (L.) și Trichosanthes kirilowii japonica. O atenție deosebită a fost acordată speciei Trichosanthes cucumerina subsp. cucumerina ʼAnguinaʾ (L.) care după ce a trecut cu succes de procesul de aclimatizare în România, la BRGV Buzău a fost supusă unor lucrări intensive de ameliorare obținându-se primul soi românesc la această specie care prezintă o constituție genetică bine definită și întrunește condițiile testului de referință DUS (distinctivitate, uniformitate, stabilitate).
Denumita și tărtăcuța șarpe sau dovleacul tomată ea este apreciată și datorită multiplelor sale întrebuințări: culinare, terapeutice și ornamentale.
Descriere
În condițiile climatice ale țării noastre tărtăcuța șarpe se comportă ca o plantă anuală, și poate fi cultivată cu succes atât în spatii protejate cât și în câmp deschis, în sistem palisat. Plantă liană, ea poate atinge lungimi de până la 4 m și emite lăstari laterali ce se ramifică formând un adevărat gard viu, spectaculos, cu frunze mari lobate, flori albe dantelate, puternic parfumate, si fructe alungite, cu benzi longitudinale de culoare alb-verzui.
Pe lângă palisarea tulpinii principale se recomandă și palisarea a 3-4 lăstari principali laterali conduși sub forma de palmetă
Tulpina la bază este ușor muchiată cu grosime medie de 1,5 cm. Lăstarii au lungimi ce variază între 50 și 200 cm, cu internodii lungi de 13 – 17 cm, iar grosimea medie a acestora este 0,7 cm ajungând la 0,5 cm către vârf. În medie o plantă formează 10 – 15 lăstari principali din care ramifică numeroși lăstari laterali.
Frunzele sunt mari, alterne, pentalobate, ușor gofrate, concave în profil. Limbul este verde intens, neted, lucios la frunzele tinere, la cele mature devine pubescent, aspru la atingere, cu nervuri proeminente, cu tepi, pe partea dorsală. Frunzele au lungimi cuprinse între 9,8 – 19 cm lungime, lățime ce variază de la 9 la 20,2 cm, sunt lung pețiolate, lungimea acestuia fiind cuprinsă între 6 – 12 cm.
Florile mascule își fac primele apariția și sunt mult mai numeroase decât florile femele . Au diametru cuprins între 4,1 – 4,4 cm și sunt prinse în racem cu lungimi ce variază intre 16,2 – 20,9 cm cu înflorire treptată, în condițiile țării noastre. Pe măsură ce plantele evoluează își fac apariția și florile femele care se recunosc ușor după receptaculul mai dezvoltat, prezentând fructul în miniatură. Florile sunt unisexuate, albe, cu caliciu tubular, corola este segmentată in lobi puternic franjurați, formând o rețea fină, ca o broderie. Florile se deschid în zori când emană cea mai puternică aromă care, in spatiile protejate poate fi percepută si de la o distanță de 10 m.
Fructele sunt mediu lungi, elongate, ușor variate ca formă: cilindrice, curbate, sinuoase. Lungimea este cuprinsă între 20 – 40 cm, diametrul bazal variază între 3 – 4 cm, median între 4 – 6 cm și apical între 2 -3 cm. Majoritatea fructelor se termină cu un mucron ușor curbat. Culoarea fructului este verde închis, variegat încă din stadiul imatur, cu dungi de culoare alb-crem care se lățesc si converg spre vârful apical. La maturitate deplină culoarea virează spre roșu-închis. Numărul de fructe pe plantă variază între 8 – 10, în diferite stadii de dezvoltare. Mirosul fructului imatur secționat este ca cel de castravete, de altfel se recomandă consumul ca legumă, în stadiul imatur.
Semințele imature sunt de culoare alb-untos iar la maturitate devin tari, chitinoase colorându-se în nuanțe închise, de gri-cafeniu, la maturitate deplină. Greutatea medie a unei semințe imature este de 0,4 g iar numărul de semințe în fruct variază între 30 – 40. Semințele sunt mari, bombate median, ușor aplatizate către partea bazală, dințate, cu valori medii de 14 mm lungime, 0,5 mm lățime și 6 mm grosime. Pulpa fructului este formată din 2 straturi, cel spre exterior este lat de 0,7 – 0,9 mm, verde închis, cu textura crocantă, apos, cel dinspre interior este verde – albicios, aerat, spongios. Miezul fructului este gol și în secțiune transversală are forma unui triunghi echilateral. Semințele sunt prinse în țesutul spongios, pe trei șiruri în niște cavități interioare, numite aril, care la maturitate se colorează și ele în roșu.
Tehnologie de cultură
Cercetările întreprinse până în prezent la BRGV Buzău au demonstrat ca această cultură nu este afectată major de bolile și dăunătorii specifici cucurbitaceelor care pot produce pagube însemnate culturii, caracteristică pentru care poate fi cultivată cu succes și în sistem ecologic. Cultura la această specie se poate face prin semănat direct și prin răsad, cea mai sigură fiind cea prin răsad. Necesită o atenție mărită deoarece nu tolerează solurile uscate și prezintă sensibilitate la fenomenul de băltire.
În cultură se recomandă palisatul sau dirijarea plantei pe un suport de susținere atât a tulpinii principale cat si a lăstarilor principali laterali pe sârme, la distanță de 20-30 cm pentru a ajuta planta să boltească. Prezintă avantajul înființării culturii în spații încălzite pe toată perioada anului iar în spații protejate reci începând cu 1 aprilie.
Lucrările de întreținere constau în completarea golurilor în cultură, prașile manuale și mecanice pentru combaterea buruienilor și irigarea culturii la nevoie, cu norme cuprinse între 200-250 m3 apă/ ha. Spre deosebire de cucurbitaceele cunoscute în Romania, dovleacul tomată fructifică tardiv, la două luni de la înființarea culturii, începând cu luna mai și continuă să fructifice până la sfârșitul perioadei de vegetație, la venirea înghețului. Pentru consum se recomandă recoltarea fructelor imature, începând cu luna iunie când acestea au lungimi de 15 – 20 cm și greutate cuprinsă între 200 – 250 g, iar pentru producerea de semințe se opresc fructele tipice ajunse la maturitate fiziologică si care s-au colorat complet în roșu. După extragerea semințelor acestea se usucă și se păstrează la întuneric, în pungi de hârtie, ferite de lumină și umiditate. Totodată plantele de la care se doresc semințele trebuie să respecte distanțele de izolare biologică față de alte soiuri entomofile, la care polenizarea se realizează cu ajutorul insectelor cu precizarea că, dacă în apropiere există alt soi, prin polenizare încrucișată se pot deprecia caracteristicile tipice de soi.
Concluzii
Începând cu anul 2024 soiul va fi propus pentru omologare și brevetare și promovarea lui în cultură, în rândul fermierilor și al iubitorilor de grădinărit.
Aspecte Trichosanthes cucumerina subsp. cucumerina ʼAnguinaʾ (L.) – portul plantei, floare masculă, semințe cu aril roșu
