dr. ing. Matilda POPESCU, CS BRGV Buzău
Pelinul aparține genului Artemisia, numit după zeița Artemis. Membrii acestui gen aparțin familiei Asteraceae, alături de margarete, tarhon și o mulțime de alte plante pe care le găsim pe câmp, în grădină ca plante endemice sau de cultură. Toate speciile de Artemisa sunt caracterizate de gustul amar specific. A fost folosit timp de mii de ani, fiind utilizat în timpul Imperiul Roman, precum și în timpul dinastiei Han din China, utilizat în mod tradițional pentru tratarea malariei, creșterea părului și chiar la promovarea unei durate mai lungi de viată.
Cercetătorii din timpurile noastre explorează potențiala sa eficacitate în tratarea unor afecțiuni precumboala Crohn.
Având în vedere importanța acestor plante, BRGV Buzău a manifestat un interes deosebit încă de la înființare pentru colectarea, studierea și ameliorarea pelinului, deținând în momentul de față o colecție impresionantă de germoplasmă la specii de pelin. Pentru o mai bună cunoaștere vom lua în discuție cele mai reprezentative varietăti de pelin întâlnite în flora spontană a României dar și noi specii aclimatizate la BRGV Buzău.
Artemisia annua / Pelinița, pelinul dulce
Este cea mai cunoscută varietate de pelin, această plantă mai este denumită popular și pelin de câmp, pelin păsăresc, pelinița neagră, pelinul calului, știr negru, vetricel. Este o plantă anuală, care ajunge și la doi metri înălțime, crește in locurile cu mult soare, pe soluri sărace având o capacitate de dispersie, germinare și supraviețuire chiar și in cele mai aride locuri.
Această varietate de pelin are caracteristici distincte față de alte varietăți de pelin, prin faptul ca are tulpinile și frunzele închise la culoare, glabre. Tulpinile au adesea dungi roșiatice, iar florile, foarte mici, gălbui, grupate in mănunchiuri și cu miros specific, amărui-aromat, dat de uleiul volatil pe care planta îl conține, emit cantități impresionante de polen îmbrăcând în momentul scuturării întreaga plantă și solul într-o mantie galbenă, aurie de grăuncior fini care creează un adevărat spectacol de culoare.
Pelinița este una dintre plantele medicinale cele mai răspândite la noi in tară ca atare, tradiția folosirii sale in medicina populară este foarte amplă. Acțiunea sa este mai blândă decât cea a pelinului comun și, din acest motiv, a fost folosită mereu pe o scară foarte largă în mai toate zonele tării de străbunii noștri atât cu rol de alungare a dăunătorilor din case și din hambare, asigurându-se astfel ca cerealele nu vor face molii.
Datorită acțiunii anti-fungice dar și gustului amar a fost întrebuințat la fabricarea vinului pelin, o varietate de vin cu rol în stimularea digestiei și tratarea afecțiunilor stomacale. Datorită acțiunii cicatrizante și vindecătoare era tocat și amestecat în hrana animalelor de către țărani pentru a proteja sănătatea acestora mai în special pentru eliminarea paraziților intestinali.
Având o talie mare și un frunziș bogat deseori in gospodăriile țărănești era folosit pentru confecționarea de mături de curte. În ținutul Năsăudului se dădea pisat, amestecat cu miere, contra astmului, iar in Nordul Moldovei, contra febrei. Una dintre cele mai importante substanțe conținute de peliniță este artemisinina, care potrivit studiilor are capacitatea de a distruge celulele canceroase din corp având un rol selectiv în acest sens distrugând doar celule rele nu și pe cele sănătoase.
Oamenii folosesc planta ca un tratament complementar fiind non-toxică, recomandată în tratarea tumorilor și a leucemiei. Are o acțiune benefică și pentru eliminarea paraziților intestinali, ameliorarea durerilor articulare, tuse, migrene, ameliorarea afecțiunilor hepatice, tratarea infecțiilor cu Candida, spălarea rănilor cunoscut fiind ca betadina țăranului. Datorită proprietăților antivirale și nu numai, parazitologul irlandez William C. Campbell și microbiologul japonez Satoshi Omura, descoperind vestita substanță ivermectină din Artemișia annua au fost laureați cu premiul Nobel în anul 2015.
Artemisia absinthium / Pelinul comun, Pelinul alb
Este răspândit în Europa, Asia și Africa, este o plantă perenă, ierboasă ce poate atinge o înălțime de 1-1,2 m. Pelinul alb cunoscut și ca „pelinul de mai” crește sub formă de tufă având frunze compuse, glabre ,despicate ,verzi-cenușii pe fața ventrală, argintii-cenușii pe fata dorsală și cu flori galbene, aromate, grupate în inflorescențe mici. Florile galbene apar la sfârșitul verii și începutul toamnei. Pelinul creste în flora spontană la noi în țară, fiind observat de-a lungul gardurilor și pe marginea drumurilor.
În cultura populară se cunoștea importanta acestei plante pentru acțiunea sa dezinfectantă și cicatrizantă. Gospodinele îl foloseau la fabricarea săpunului de casă știut fiind ca pe lângă parfumul specific era și un bun dezinfectant. Pelinul alb are o aromă puternică datorită conținutului ridicat de artemisinina. Pelinul are proprietăți anti microbiene și anti fungice, fiind utilizat pe scară largă pentru extragerea uleiurilor esențiale de pelin care au o activitate anti microbiană ridicată.
De asemenea, consumat în cantități mici, pelinul a fost folosit și pentru a îmbunătăți sistemul nervos.Una din cele mai importante substanțe este artemisinina care, potrivit cercetărilor prezintă capacitatea de a distruge celulele canceroase din corp, având un caracter selectiv in acest sens (doar celulele “rele” vor fi atacate, nu şi cele sănătoase). Fierul reprezintă totodată și un indicator al existenței celulelor canceroase în corp care, în comparație cu cele sănătoase, conțin o cantitate mai mare din acest element. Substanța din pelin, artemisinina, detectează și atacă celulele care au mai mult fier, ducând astfel la reducerea lor într-o proporție importantă.
Artemisia ludoviciana / Salvia albă, Pelinul de argint
Este originară din America de Nord. Crește de obicei în preerii stâncoase, poieni, pante împădurite deschise, terenuri de deșeuri, de-a lungul drumurilor și căilor ferate. Este cultivată pentru frunzișul sau magnific, este o plantă perenă cu răspândire rapidă, care adaugă lumină și contrast peisajului.
Pelinul de argint este cultivat in soluri sărace până la moderat fertile, uscate până la medii, bine drenate in plin soare. Drenarea excelentă a solului este esențială pentru cultivarea acestei plante. Aceasta este o planta perenă erbacee erectă, rizomatoasă, oarecum buruienoasă care are tulpini înalte, alb-verzui îmbrăcate cu frunze aromate, lanceolate, acoperite cu perișori albi, lânoși. Frunzele adaugă textură și contrastul grădinilor. Florile, gri-gălbui, grupate in inflorescențe dense apar in timpul verii. Florile au o valoare ornamentală mică. Frunzele sunt aromatice atunci când sunt zdrobite. De obicei creste in tufă stufoasă datorită aspectului plăcut exprimat de aparatul foliar și a rezistenței acestuia la condițiile extreme de temperaturi, planta este apreciată și din punct de vedere ornamental.
Datorită aromei puternice este folosit ca și aromatizant, condiment în diverse preparate culinare. Este folosit in mod tradițional ca un remediu tonic și carminativ, calmează durerile abdominale și susține nivelurile normale ale apetitului și ale sistemului gastrointestinal, dar și un echilibru sănătos al florei tractului digestiv.
Artemisia caucasica / Pelinul caucazian
Este o plantă perenă, aromatică care formează aglomerări sub formă de tufișuri, cu frunze in formă de lance, de până la 4 centimetri lungime. Florile alb-gălbui înfloresc la sfârșitul verii. Artemisia caucasica se găsește in principal in emisfera nordică a Asiei dar și in părți din sudul Africii și America de Sud. Artemisia Caucasica este o rudă a pelinului nostru, a pelinului dulce, dar cu o aromă mult mai fină şi mult mai valoros din punct de vedere medicinal fiind mult superior pelinului dulce.
Plantele din familia Artemisia sunt cunoscute pentru gustul extrem de amar, fiind folosite pentru a stimula secrețiile din tractul gastrointestinal și ficat. Au fost adesea utilizate pentru a curăța tractul digestiv de paraziți și toxine în timpul bolilor febrile. Având în vedere că plantele din genul Aretimisia prezintă o importantă deosebită în industria farmaceutică, ele fiind utilizate pentru o gama destul de variată de afecțiuni nu se recomandă totuși utilizarea acestor plante fără un studiu judicios a reacțiilor pe care le poate avea in cazul diferitelor boli și în cazul fiecărui individ in parte.
Artemisia Ludoviciana
Este o specie aclimatizată la BRGV Buzău, cu un aspect fenotipic spectaculos, aducând o notă de candoare și liniște în cromatica florală a speciilor cultivate in câmpurile de ameliorare ale instituției noastre, are o aroma dulce-amară în același timp, caracteristică a ceaiurilor puternice de început de iarnă. Pe lângă aspectul deosebit cu care îmbracă solul ca un covor argintiu pe toata perioada verii, până toamna târziu, fără să fie afectată foarte mult nici de frigul iernii, se urmărește cunoașterea aprofundată și a însușirilor și compoziției acestei specii prin diferite analize de laborator în scopul utilizării pe scară largă în industria farmaceutică și culinară.
Chiar daca numărul de semințe produs de o plantă este foarte mare, procentul de germinație este relativ redus, intre 15-30% în cazul acestei specii, motiv pentru care înmulțirea este făcută in condițiile noastre atât prin semințe, pe cale vegetativă, dar si prin rozomi.
Artemisia Caucasica
A fost adusă recent in România, încercându-se aclimatizarea ei la BRGV Buzău. Deși este o specie nordică s-a putut observa ca în iernile cu temperaturi scăzute supraviețuirea exemplarelor speciei este dificilă, necesitând lucrări speciale de îngrijire și o atenție deosebită.
Având in vedere că este în curs de aclimatizare, în condițiile climatice din arealul nostru această specie nu produce deocamdată semințe viabile motiv pentru care înmulțirea este făcută pe cale vegetativă. Artemisia caucasica are o aroma intensa și un gust amar si o mireasmă de conifere, fiind un bun aromatizant pentru ceaiuri și diferite preparate culinare. Din punct de vedere ornamental se încadrează în cromatica peisagistă a oricărei combinații de specii.
Fiind încă specii la care nu au fost explorat în totalitate, potențialul maxim de utilizare atât medicinal cât și culinar, știut fiind utilizarea atât tradițională în diverse scopuri dar și științifică și existând sute de varietăți de ARTEMISIA, echipa BRGV Buzău are în agenda de lucru atât varietăți autohtone endemice, Artemisia annua și Artemisia absinthium, dar și varietăți noi, Artemisia ludoviciana și Artemisia caucasica, specii luate în studiu în scopul aclimatizării și utilizării lor.
*** *** ***
Bibliografie
Tratat de legumicultură specială, autori: Costel Vinatori, Bianca Musat, Camelia Bratu
Enciclopedia plantelor medicinale spontane din Romania,autor: Mihaela Temelie
The Herbal Handbook for Homesteaders: Farmed and Foraged Herbal Remedies and Recipes, autor: Artemisia Abby
Plante toxice din Romania, autori: Valeriu Zanoschi, Mihai Toma
Artemisia, autor : Nathalie Ferlut
Artemisia, autor : Anna Banti
Ierburi uitate. Noua Bucatarie veche, autor: Mona Petre
Artemisia Annua, La Planta Medicinal de Los Dioses autor: Barbara Simonsohn
Webografie
Jurnalul Life Sciences
Cotidianul agricol – decembrie 2021
