drd. ing. Geanina Negoșanu, CS BRGV Buzău
Banca de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice si Medicinale, Buzău pe lângă obiectivul său principal de conservare, ameliorare și valorificare a resurselor genetice autohtone acordă o atenție deosebită și speciilor noi care nu au fost cultivate până în prezent în România, abordând o tematică de cercetare, de aclimatizare, conservare si ameliorare a acestora.
Începând cu anul 2019 la BRGV Buzău au fost luate în studiu intensiv în vederea aclimatizării specii de plante cu flori aparținând genului Proboscide: Proboscidea althaeifolia, Proboscidea louisianica, Proboscidea parviflora și Proboscidea spicata iar dintre acestea rezultate deosebite s-au obținut la specia Proboscidea louisianica.
Încadrare taxonomică
Plantele din genul Proboscidea, familia Martyniaceae, ordinul Lamiales sunt răspândite în principal pe teritoriul Americii și prezintă două particularități: organe vegetative aeriene extrem de lipicioase datorită unor țesuturi secretoare specializate întâlnite sub forma unor peri ce secretă substanțe mucilaginoase și fructe în forma de cârlig sau corn. Forma fructului reprezintă o modalitate inteligentă de adaptare a plantelor genului Proboscidae în lupta pentru supraviețuire întrucât acesta la maturitate se usucă si se despică în două gheare care se prind de picioarele animalelor; acestea prin deplasare sparg capsula și eliberează semințele în exterior ajutând la dispersarea și lărgirea arealului de creștere si dezvoltare al speciei. Din acest motiv speciile Proboscidae sunt cunoscute sub mai multe denumiri: planta unicorn, planta unicorn de deșert, corn de berbec, gheara diavolului, cornul diavolului. Denumirea de planta unicorn este cea mai populară.
Origine și distribuție
Părerile specialiștilor privind originea sunt împărțite, majoritatea indicând sud-vestul Statelor Unite și nordul Mexicului. Ulterior speciile Proboscidae au fost descrise și în regiuni din America de Nord iar în Europa, Australia și Africa de Sud sunt considerate și în prezent specii aclimatizate. Aceste plante sunt caracteristice zonelor deșertificate, cu climat foarte secetos fiind recunoscute pentru preferința lor față de terenuri contaminate cu deșeuri.
Descriere morfologică
Proboscidea louisianica sau Planta unicorn este o plantă ierboasă anuală, cu o mare capacitate de ramificare și care, în zona de origine, poate atinge până la 9 m lungime. Frunzele sunt mari, opozite și măsoară în medie 30 cm lungime. Inflorescențele sunt de tip racem, cu flori tubulare mari de culoarea lavandei, cu spoturi purpurii și dungi verticale galben intens pe traiectul staminelor. O plantă poate produce până la 80 de fructe. Fructul este o capsulă dehiscentă care în medie măsoară 10 cm lungime iar porțiunea terminală este lungă si curbată. Pe măsură ce ajung la maturitate fructele se usucă, țesutul moale este eliminat iar învelișul dur se lignifică și se divide în două gheare care pot ajunge până la 30 cm lungime. Fructele conțin semințe albe, foarte uleioase. Întreaga plantă este plantă este acoperită cu peri glandulari care secretă un ulei extrem de lipicios cu un miros puternic, specific.
Importanța economică
Planta unicorn întâlnită ca plantă endemică în zonele de deșertificate din estul Statelor Unite este cultivată în scop:
– ornamental: este decorativă prin portul urcător, coloritul viu al florilor și forma fructului; este considerată o specie inedită și originală pentru pasionații de grădinărit; de asemenea poate fi folosită în aranjamente florale; nu are pretenții față de condițiile climatice, preferă zone însorite iar norma de udare este redusă; înflorește și fructifică pe toată perioada verii;
– alimentar: de la planta unicorn se consumă doar fructul imatur, în stare proaspătă, în salate, combinat cu alte legume și condimente sau conservat prin fermentare (murare); în trecut semințele erau consumate de populațiile indigene;
– artizanal: fibrele extrase din fructul ajuns la maturitate reprezintă materie primă pentru fabricarea coșurilor, împletiturilor sau a obiectelor decorative;
– terapeutic: studii recente efectuate asupra compoziției chimice au evidențiat prezența unui compus probosciderol F cu potențial în terapia demenței (V.M. Dembitsky et al., Natural and synthetic drugs used for the treatment of the dementia, Biochemical and Biophysical Research Communications, https://doi.org/10.1016/j.bbrc.2020.01.123).
Stadiul cercetărilor la BRGV Buzău
Proboscidea louisianica a intrat în atenția cercetătorilor de la BRGV Buzău fiind considerată o specie cu multiple întrebuințări și care se acomodează cu ușurință la condiții climatice extreme, pretabilă culturii în arealurile distruse sau contaminate de activitatea umană. Ea este studiată în cadrul programelor de ameliorare de la BRGV, în hibridările intra și interspecifice.
Fig. 1. Proboscidea louisianica – organe vegetative aeriene: frunze, inflorescențe, fructe;
Descriere
În condițiile climatice ale țării noastre Planta unicorn se comportă ca o plantă anuală, urcătoare, depășind 2,30 m și necesitând palisare. Preferă soluri însorite, nisipoase, cu textură ușoară care-i permit penetrarea în sol. Ramifică puternic de la bază, tijele sunt groase, circulare în secțiune, cu diametre cuprinse între 1,1 – 2,7 cm. Planta este acoperită în întregime cu peri glandulari care secretă uleiuri esențiale volatile ce devin pregnante la temperaturi ridicate și creează în jurul plantei o zonă cu un miros distinct, înțepător (Fig. 2).
Fig. 2. Proboscidea louisianica: a) detalii inflorescență; b) aspect aparat foliar; c) fruct imatur
Aparatul foliar al plantei este catifelat dar la atingere este foarte lipicios, lăsând pe mână o secreție cleioasă, de culoare galbenă, cu miros pregnant, specific.
Frunzele sunt mari opozite sau alterne, cu aspect de umbrelă, pot avea până la 54 cm lungime, 21 cm diametru, pețiol 21 cm. Limbul este cordiform, ușor asimetric, cu margini întregi sau ușor sinuoase, cu nervuri proeminente. Perii glandulari abundă pe partea dorsală a frunzelor și pe tulpină secretând uleiuri cu miros puternic, înțepător, perceput de oameni si animale de la o distanță de peste 40 m.
Inflorescența este de tip racem, de 6-20 cm lungime și conține 2 – 10 flori infundibuliforme care nu fructifică în totalitate; ca formă floarea este asemănătoare celei de gura-leului (Fig. 3a), dar mult mai mare, cu corola de 5-7 cm lungime, colorată în roz purpuriu și puncte intens evidențiate în nuanțe de roz magenta, cu inserții galben-portocalii având rol de atragere a albinelor spre organele de polenizare; La microscopul electronic se evidențiază perii glandulari secretori și secrețiile uleioase, cantonate în partea apicală a acestora (Fig. 3 b);
Fig. 3. Proboscidea louisianica a) detaliu floare; b) peri glandulari secretori – vedere la microscop electronic
Fructele au lungimi ce variază între 28 – 33 cm și se evidențiază prin forma de corn care la maturitate se usucă și se separă în două gheare lungi, foarte dure și puternic curbate permițând expulzarea semințelor la exterior. Fructul încapsulează semințele în număr de 18-20/ fruct, albe la imaturitate ele devin galben – aurii la maturitate, cu suprafața rugoasă (Fig. 3 b). Au lungime de 0,8 – 1,11 cm, lățime 0,52 – 0,54 cm și sunt ușor bombate cu o grosime de 0,21 – 0,23 cm. Semințele sunt localizate în partea bazala a fructului, capsula fiind compartimentată în două sau trei loji.
Fig. 4. Proboscidea louisianica a) fruct întreg si secționat longitudinal; b) sămânță matură, detaliu la microscop electronic;
Tehnologie de cultură
Studiile întreprinse la BRGV Buzău atestă faptul că înființarea culturii la această specie se poate face prin semănat direct și prin răsad, cea mai sigură fiind cea prin răsad, asigurându-se o densitate și uniformitate bună a culturii pe unitatea de suprafață. S-a constatat că specia nu este pretențioasă și poate fi cultivată cu succes pe tot teritoriul țării noastre, în sistem ecologic, neidentificându-se boli și dăunători specifici care să producă pagube culturii.
În cultură se recomandă palisatul sau dirijarea plantei pe un suport de susținere. Răsadurile se produc in spatii protejate încălzite, iar temperatura optimă de germinare este de 18-20°C. Semănatul se efectuează în prima decadă a lunii februarie, în paleți alveolari. Răsadurile se plantează în solar după 15 aprilie în jumătatea sudică a țării și la începutul lunii mai în jumătatea nordică.
Datorită aparatului foliar puternic dezvoltat se recomandă o distanță între plante/ rând de 40-50 cm și minim 70 cm distanța între rânduri. Lucrările de întreținere constau în completarea golurilor în cultură, prașile manuale și mecanice pentru combaterea buruienilor și irigarea culturii la nevoie, cu norme cuprinse între 200-250 m3 apă/ ha. Lăstarii superiori sunt legați și conduși spre vârful spalierului. Înfloritul debutează începând cu luna iunie și continuă să emită inflorescențe noi până la sfârșitul perioadei de vegetație, la venirea înghețului. Recoltarea se face eșalonat, începând cu luna iulie, pentru consumul fructelor imature sau în septembrie pentru recoltarea de semințe.
Rezultatele obținute la BRGV Buzău recomandă cultivarea și folosirea Plantei unicorn în scop alimentar, medicinal dar și ca plantă companion pentru protejarea altor culturi de atacurile agresive ale dăunătorilor, atât în spațiu protejat cât și în câmp. De asemenea, este important de menționat că mirosul uleiurilor volatile degajate de planta unicorn creează repelență pentru dăunătorii specifici culturilor legumicole. Punctul forte al Plantei unicorn Proboscidea louisianica îl reprezintă rezistența la condiții climatice extreme și adaptabilitatea sa ridicată la zone contaminate sau nefertile contribuind prin aceasta la valorificarea eficientă a terenurilor degradate.
