Bianca MUȘAT, Costel VÎNĂTORU, Adrian PETICILĂ, Matilda POPESCU, Geanina NEGOȘANU, Camelia BRATU
Solanum sisymbriifolium, originar din zonele calde, temperate din America de Sud, este o buruiană anuală sau perenă, erectă, rizomatoasă, cu un sistem radicular extins și frunze spinoase, distribuită în prezent în întreaga lume și invazivă în unele țări (Perpétuo et al., 2021). Începuturile ameliorării roșiilor încep cu Luther Burbank (1849-1926), botanist, horticultor și pionier în ridicarea ameliorării la rang de știință. Printre numeroasele sale creații, găsim și roșii sălbatice braziliene, descrise într-unul dintre volumele sale, “His Methods and Discoveries- Their practical application” (Figura 1).
El a încercat să îmbunătățească roșiile sălbatice braziliene, descriindu-le ca fiind “rude ale cartofului și roșiei, cu fructe asemănătoare roșiilor” (Burbank, 1914). Fructul prezentat este în faza de tranziție, după ce dl. Burbank a lucrat la îmbunătățirea sa prin selecție pentru câteva generații, fără a reuși să-l perfecționeze. Totuși, fructul a crescut în dimensiune și a devenit mult mai aromatic. Alte experimente efectuate de dl. Burbank vizau hibridizarea mutuală între soiuri de roșii care produceau o cantitate mai mare de semințe. Generația F1 a prezentat indivizi cu caracteristici intermediare. Fructele obținute erau mai mari decât cele ale părinților. Burbank a selectat apoi cele mai atractive plante timp de 6 ani, obținând primul soi pe care l-a introdus în Catalogul Plantelor Noi în 1893. Soiul a fost descris ca având fructe mici, rotunde, fructificând în ciorchini, de culoare roșu aprins și cu o aromă plăcută și dulce.
Material de studiu. Metode
Colecția de germoplasmă deținută de BRGV Buzău pentru speciile Solanum însumează un total de 4.500 de linii.
În funcție de varietate, au fost identificate următoarele soiuri, majoritatea aparținând speciei Solanum lycopersicum var. lycopersicum, roșia clasică, înregistrând un procent de 57,1%, S. lycopersicum var. cerasiformae, un procent de 18,9% din total, iar S. lycopersicum var. pimpinelifolium reprezintă 8,4% din total. Din specia Solanum cheesmanie, au fost identificate 186 de linii și 137 de linii din Lycopersicum hirsutum. Din speciile aparținând S. peruvianum, există 95 de linii în colecție, înregistrând un procent de 3,1% din total. Solanum spontaneum totalizează 55 de linii, reprezentând 1,8% din total și un procent de 0,2% din total aparține speciei S. sisymbrifolium, cu un număr de 7 linii.
Rezultate
Specialiștii de la BRGV Buzău au studiat această specie, realizând determinări calitative și cantitative. Astfel, s-a făcut o descriere fenotipică a speciei. În zona de origine, specia este perenă, dar în climatul temperat-continental al țării noastre, se comportă ca o plantă anuală. Plantele au un obicei erect, semi-determinat, cu o înălțime care poate ajunge în medie până la 140 cm în condițiile țării noastre.
Tulpinile nu prezintă colorație antocianică și se caracterizează printr-o pubescență rară. Lungimea internodurilor tulpinii este în medie între 8-10 cm. Planta are spini agresivi galben-maronii, cu o înălțime medie de 14,5-15,4 mm, pe toată partea vegetativă, atât pe tulpină cât și pe lăstari, frunze, inflorescențe și bractee care acoperă fructul.
Plantele sunt semi-determinate, ramificându-se în 2-3 lăstari principali care poartă aproximativ 9-10 etaje. Numărul de frunze sub prima inflorescență este în medie de 3-4. Numărul de fructe atașate per inflorescență este în medie de 6 din 9.
Frunzele semi-pendule sunt dispuse alternant, sunt pețiolate, ovate-lanceolate cu incizii adânci, pinate divizate și marginea limbului sinuoasă, pubescente pe partea superioară și ușor pubescente pe partea inferioară, de culoare verde închis. Atât nervura principală cât și nervurile secundare sunt albe și decorate cu spini agresivi de 13,5-14,4 mm lungime.
Floarea este similară cu cea a cartofului, având o corolă unită, albă când este imatură și violetă când este matură. Inflorescența este de tip racem, liniară, prezentând 8-10 flori albe, de tip 5, cu un diametru cuprins între 3,5-5,8 mm. Stilul este exsert și nu prezintă pubescență.
Fructul este cordat, asemănător unei bace și încapsulat într-un caliciu persistent ornamentat cu spini, care se deschide pe măsură ce fructul se coace. Fructul are epiderma roșie și pulpa galbenă în interior. Fructul prezintă un punct pistilat punctat cu un mucron ascuțit. Se detașează ușor de caliciu când ajunge la maturitatea fiziologică. Specia poate fi cultivată într-un sistem ecologic, fiind o alternativă pentru combaterea patogenilor, în special a nematozilor din sol, fiind considerată o plantă capcană. Atât rusticitatea, cât și rezistența caracteristică la atacul principalilor patogeni, dar și la temperaturi ridicate, o recomandă ca soluție vegetală în combaterea schimbărilor climatice.
În ceea ce privește lucrările de ameliorare, specia Solanum sisymbriifolium poate fi utilizată cu succes ca portaltoi pentru roșia clasică. De asemenea, pot fi realizate lucrări de hibridizare interspecifică cu speciile Solanum torvum, Solanum nigrum melanocerasum, Solanum melongena, etc.
Gustul fructului este similar cu cel al unei cireșe combinat cu roșia clasică.
Întreaga parte vegetativă, în special frunzele și tulpinile, conțin solanină, un alcaloid toxic caracteristic speciilor din genul Solanum, care conferă plantei rezistență împotriva patogenilor.
Plantele de roșii sălbatice, datorită spinilor lor agresivi caracteristici, pot fi utilizate ca o cortină de protecție împotriva animalelor care pot cauza daune semnificative culturilor de bază.
Concluzii
Colecția de germoplasmă a fost evaluată și sistematizată în funcție de varietăți. Dintre acestea, specia Solanum sisymbriifolium a atras atenția specialiștilor de la BRGV Buzău. Această lucrare prezintă studiile fenotipice și cercetările, principalele caractere calitative și cantitative ale speciei. Specia poate fi cultivată cu succes în câmp deschis, în condițiile pedoclimatice ale țării noastre, fiind foarte rezistentă atât la atacul nematozilor din sol, cât și la condițiile de atac ale patogenilor specifici speciei Solanum spp.
În 2024, BRGV Buzău a depus documentația de omologare și brevetare a primei varietăți românești de Solanum sisymbriifolium, sub numele de soiul de roșii sălbatice Matilda.
*Studiu prezentat în cadrul Conferinței Internaționale „Agricultură pentru Viață, Viață pentru Agricultură”, ediția XIII, organizată de Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București între 6 și 8 iunie 2024.
