dr. ing. Bianca Mușat, cercetător științific BRGV Buzău
Scurt istoric
Genul Dianthus face parte din familia Caryophyllaceae, fiind una dinte cele mai mari si variate familii de angiosperme. Aceasta este compusa din aproximativ 86 de genuri si aproape 2200 de specii care sunt distribuite pe toate continentele. Termenul de Caryophyllous inseamna roz, culoare ce caracterizeaza primele flori de garoafa care au fost cultivate acum 2000 de ani. Termenul Dianthus provine din limba greaca unde dios inseamna dumnezeiesc iar anthos, floare, asadar se refera la floarea zeilor, floare divina.
Garoafa este una dintre principalele culturi floricole din lume alaturi de trandafiri si crizantema si una dintre cele mai importante plante ornamentale cultivate la ghiveci sau comercializata ca floare taiata. Garoafa salbatica isi are originea in zona mediteraneeana, sudul Italiei, Spania, Sardinia, Sicilia si Insulele Ionice. Columbia, Kenia si China sunt printre cele mai mari producatoare de garoafe fiind cultivate pe suprafete foarte mari. Climatul temperat din aceste zone este pretabil pentru cultivarea garoafelor pe tot parcursul anului.
Dianthus este de asemenea una dintre cele mai vechi specii floricole utilizate in scop ornamental din lume. De a lungul timpului, scopul ameliorarii acestei specii a vizat selectia sau hibridarea in vederea obtinerii de flori total albe sau flori duble. De asemenea tehnicile de ameliorare vizeaza prelungirea vietii de vas a florii taiate, deoarece florile foarte perisabile au cerere limitata atat de catre producator cat si de catre consumator. Dalmais a descoperit in 1935 garoafele cu inflorire continua care stau la baza ameliorarii. Odata cu descoperirea narciselor remontante in Sicilia in 1880 ce s-a continuat cu ameliorarea si hibridarea acestora a contribuit la ameliorarea garoafelor remontante pentru flori taiate sau flori de ghiveci.
Specii și cultivaruri
- alpinus este o specie perena de talie mica cu tulpina usor ramificata si flori de culoare roz intens.
- caryophylus var. semperflorens este specie perena ce poate fi cultivata si ca planta anuala sau bienala. Aceasta cuprinde mai multe varietati printre care: garoafa de sera ce se inmulteste prin butasi in spatii protejate; garoafa de vara (Chabaud) care se inmulteste prin seminte si se cultiva ca anuala inflorind atat vara cat si toamna; garoafa de Viena se inmulteste prin seminte si se cultiva numai ca planta bienala; garoafa Grenadin care poate fi cultivata ca planta bienala.
- chinensis sau garoafa chinezeasca se poate cultiva atat ca anuala cat si ca bienala, avand tulpina si ramificatiile mai scurte si viguroase cu noduri pronuntate. Aceasta prezinta frunze linear lanceolate, de culoare verde deschis. Florile sunt simple sau involte cu petale cu marginea dintata. Pot fi unicolore sau in combinatii de culori dispuse in cercuri sau striuri.
- barbatus (garoafa turceasca) este o specie perena cultivata ca bienala sau anuala. Frunzele de la baza sunt petiolate dispuse in rozeta iar florile sunt numeroase, de dimensiuni mici, unite in cime corimbiforme. Petalele au marginea fin dintata si sunt de diferite nuante de alb-roz, pana la rosu si violet.
- deltoides prezinta frunze fine si flori roz cu o pata purpurie de forma literei grecesti delta.
- plumarius prezinta tulpini foarte ramificate, de 20-30 cm ce formeaza o tufa densa. Frunzele sunt lanceolate de culoare albastruie. Florile sunt solitare, puternic parfumate, simple sau duble, de culoare caramizie, violet, alb, etc.
- superbus prezinta lastari numerosi cu inaltimi de 35-65 cm conferindu-i un aspect de tufa ce poate fi cultivata ca planta bienala. Culoarea frunzelor este verde deschis iar forma acestora este liniar obtuza. Florile sunt asezate in panicule corimbiforme ce infloresc in prima parte a verii, deosebit de parfumate iar culoarea acestora variaza de la alb, roz, lila sau violet.
Dianthus spp. s-a adaptat cu usurinta la conditiile pedoclimatice ale tarii noastre si a capatat traditie, devenind o specie rustica fiind regasita chiar si ca planta endemica in muntii Pietrei Craiului, respectiv Dianthus callizonus (Garofita Pietrei Craiului).
Colecția de germoplasmă BRGV Buzău
BRGV Buzău deține în baza de germoplasmă la această specie peste 52 de varietăți sistematizate în 5 grupuri în funcție de tipul de floare și direcția de utilizare astfel: grupa C (cut flowers), grupa Gs (garden type, single flower), grupa Gd (garden type- double flower), grupa Pd (pot type-double flower), Ps (pot type-single flower). Din cele 5 grupe, au fost selectate pentru prezentare 26 de varietăți ce aparțin speciilor Dianthus caryophyllus și Dianthus chinensis cu expresivitate fenotipică distinctă. Metodele de ameliorare folosite au fost selecția clonală și selecția individuală repetată. Dintre morfotipurile studiate, s-au evidentiat G I.3., G II.7, G III.6, G IV.3, G V.4. Scopurile ameliorării acestor varietăți au fost parfumul specific de cuisoare, culoarea alb imaculat, prezenta florilor duble, durata lunga de viata in vas si aspect comercial si ornamental placut.
Varietățile din cadrul colecției deținute de BRGV Buzău la Dianthus au fost studiate conform descriptorilor internaționali UPOV și IPGRI pentru a determina caracteristicile calitative și cantitative. În funcție de aceste informatii, genotipurile au fost sistematizate în 5 grupe și, de asemenea, au fost identificate și selectate genotipuri de interes pentru procesul de ameliorare.
În ceea ce privește caracteristicile calitative, există o mare variabilitate a formei mugurelui și a corolei. Totuși, toate florile arată absența stilului exertat și doar 2 forme de calici: cilindric, în procent de 85% și în formă de pâlnie, 15%. De asemenea, pentru majoritatea florilor s-a constatat că nu există o colorare cu antociani pe caliciu.
În ceea ce privește caracterele cantitative ale florilor, acestea au evidențiat o gamă largă de variabilitate a principalelor caractere măsurabile atât în cadrul fiecărei grupe, cât și între grupe care au fost sistematizate în funcție de direcția de utilizare (flori tăiate, scop decorativ pentru grădini), tipul de cultură (ghiveci). sau gradina) si tipul de floare (singura, compusa sau dubla). În urma analizei de varianță a variantelor, au fost selectate 5 genotipuri care îndeplinesc cerințele specifice și produc anumite trăsături de interes.
GI3 prezintă flori care se disting printr-un parfum specific de cuișoare, o caracteristica a florilor tăiate, un caliciu rezistent la crăpare și tulpini florale lungi și flexibile dar suficient de rigide pentru a nu cădea sub greutatea florii. Înflorirea este remontantă, florile sunt procumbente, alogame. Corola florii este concavă, petalele au multe incizii spinozo-dentate medii. Nu există dungi sau pete pe petale. Ovarul este rombic. Culoarea florii este RHS 54B, indicând roz violet intens.
GII7 este un genotip de tip grădină cu flori simple care prezintă flori albe pure, acianice, flori care nu acumulează pigment de culoare. Obținerea florilor albe pure a fost unul dintre obiectivele de ameliorare la BRGV Buzău deoarece acestea reprezintă o atracție comercială majoră și pot fi folosite în amenajari peisagistice pentru a înveseli orice colț de grădină. Floarea are o corolă convexă aplatizată, petale medii ondulate, multe incizii adânci cu margini crenate dintate. Petalele nu au dungi sau pete. Ovarul este obovat. Culoarea florii are cod RHS NN 155D, alb gălbui.
GIII6 este un genotip de tip grădină cu flori compuse care prezintă flori albe, dar petalele prezintă un inel de culoare secundară. Corola este turtita, petalele au numeroase incizii foarte adanci si margini dintate. Ovarul este ovat. Culoarea principală este NN 155 D, alb gălbui, iar inelul median este 75D, violet foarte pal.
GIV3 este un genotip al grupului pentru cultivare la ghiveci cu flori compuse. Corola florii este aplatizată, cu petale medii ondulate, numeroase incizii, tip crenat dinţat, adâncime medie. Culoarea principală este 71B, roșu purpuriu puternic, iar codul de culoare secundar 64 A, roșu purpuriu moderat. Culoarea este dispusă în pete larg împrăștiate si o pată bazală mare. Ovarul este eliptic.
GV4 este un genotip din grupa pentru cultivare la ghiveci cu grup de flori simple care prezintă flori cu corola turtită, petale cu incizii slabe și numeroase, de mică adâncime, crenat-dentate și fără pete sau dungi. Culoarea principală a florii este 187 C, roșu închis. Inflorescența este de tip spray, dedicat culturii în ghiveci ca floare decorativă cu înflorire continuă. Ovarul este alungit.
Cercetarile vor continua prin introducerea in procesul de ameliorare intensiv genotipurile de interes astfel incat sa se obtina noi soiuri de garoafe cu utilizare mixta, atat pentru cultivarea in gradina dar si in ghivece si jardiniere.
Studiul a fost prezentat in cadrul Conferintei Internationale Agriculture For Life- Life For Agriculture a Universitatii de Stinte Agronomice si Medicina Veterinara Bucuresti care a avut loc in perioada 8-10 iunie 2023 si este in curs de publicare in revista de specialitate Scientific Papers Series B. Horticulture.
***
Bibliografie
Ali, A., Afrasiab, H., Naz, S. H. A. G. U. F. T. A., Rauf, M., & Iqbal, J. (2008). An efficient protocol for in vitro propagation of carnation (Dianthus caryophyllus). Pakistan Journal of Botany, 40(1), 111.
Boxriker, M., R. Boehm, J. Möhring and H.P. Piepho (2017) Benefit of statistical designs in two-phase experiments on vase life in carnations (Dianthus caryophyllus L.). Postharvest Biol. Technol. 128:161–168.
Carolin, R. C. (1957). Cytological and Hybridization Studies in the Genus Dianthus. The New Phytologist, 56(1), 81–97. http://www.jstor.org/stable/2430697
Datta, S. K., & Teixeira da Silva, J. A. (2006). Role of induced mutagenesis for development of new flower colour and type in ornamentals. Floriculture, ornamental and plant biotechnology: advances and topical, 1, 640-645.
Halmagyi A, Lambardi M (2006) Cryopreservation of carnation (Dianthus caryophyllus L.). In: Teixeira da Silva JA (ed) Floriculture, ornamental and plant biotechnology. Advances and topical issues, vol 2. Global Science Books, Isleworth, pp 415–423
İlçim, A., Behçet, L., & Mükemre, M. (2013). Dianthus vanensis (Caryophyllaceae), a new species from Turkey. Turkish Journal of Botany, 37(2), 219-224.
Itoh A, Takeda Y, Tsukamoto Y, Tomino K (1989) Dianthus L. In: Tsukamoto Y (ed) The grand dictionary of horticulture, vol 3. Shogakukan, Tokyo, pp 455–462. (In Japanese)
Mato M, Onozaki T, Ozeki Y, Higeta D, Itoh Y, Yoshimoto Y, Ikeda H, Yoshida H, Shibata M (2000) Flavonoid biosynthesis in white-flowered Sim carnations (Dianthus caryophyllus). Sci Hortic 84:333–347
Menemen, Y., & Hamzaoglu, E. (2000). A new species of Dianthus (Caryophyllaceae) from Salt Lake, Central Anatolia, Turkey. Annales Botanici Fennici, 37(4), 285–287. http://www.jstor.org/stable/23726675
Nimura M, Kato J, Mii M (2008a) Carnation improvement: Interspecific hybridization and polyploidization in carnation breeding. In: Teixeira da Silva JA (ed) Floriculture, ornamental and plant biotechnology. Advances and topical issues, vol 5. Global Science Books, Isleworth, pp 105–121
Okamura M, Yasuno N, Ohtsuka M, Tanaka A, Shikazono N, Hase Y (2003) Wide variety of flower-color and -shape mutants regenerated from leaf cultures irradiated with ion beams. Nucl Instrum Methods Phys Res B 206:574–578
Onozaki Takashi (2018) Ornamental Crops, Handbook of Plant Breeding 11, Dianthus, Chapter 15. Institute of Vegetable and Floriculture Science, NARO (NIVFS), Tsukuba, Japan, Springer International Publishing AG, part of Springer Nature
Onozaki, T. (2018). Breeding of carnations (Dianthus caryophyllus L.) for long vase life. Breeding Science, 68(1), 3-13.
Teixeira da Silva, J. A., Wicaksono, A., & Engelmann, F. (2020). Cryopreservation of carnation (Dianthus caryophyllus L.) and other Dianthus species. Planta, 252(6), 105.
