drd. ing. Camelia Bratu, CS BRGV Buzău
Banca de Resurse Genetice Vegetale Buzău are ca obiectiv principal conservarea de resurse genetice vegetale la speciile legumicole, floricole, aromatice si medicinale, dar și aclimatizarea și ameliorarea de noi specii la condițiile pedoclimatice ale României, în vederea îmbogățirii patrimoniului genetic vegetal autohton.
O specie cu atribute biologice deosebite este Basella alba L. cunoscută sub denumirea populara drept Spanacul de Malabar. Aceasta este o specie legumicolă urcătoare, încadrată în grupa legumelor verdețuri.
Deși denumirea populară integrează cuvântul „spanac”, trebuie să precizăm că aceasta nu face parte din aceeași familie cu spanacul clasic – Amaranthaceae, ci este încadrată în familia Basellaceae, alături de alte 25 de specii. I-a fost atribuită această denumire deoarece poate fi considerat în gastronomie un bun înlocuitor al spanacului clasic. De menționat că, spre deosebire de spanacul clasic ce se cultivă primăvara și toamna, deoarece la temperaturi de peste 20 de grade Celsius emite tulpina floriferă, Spanacul de Malabar poate fi cultivat pe toată perioada anului agricol, fiind o specie care se comportă foarte bine în condiții de temperatură ridicate. Însă, trebuie monitorizata apariția arsurilor solare și implementarea de măsuri pentru prevenirea apariției acestora.
Sintagma „de Malabar” integrează zona de origine a acestuia, respectiv coasta Malabar a Indiei. Este originar din Asia Tropicală, cu precădere zona Indiei, Noua Guinee și Africa. Datorită proprietăților sale, acesta s-a răspândit în China, Africa Tropicală, Brazilia, Belgia, Columbia, Indiile de Vest, Insulele Fiji. Destul de recent, planta a fost introdusă în Europa, datele disponibile indicând că aceasta a pătruns prin Turcia în jurul anului 1688. Echipa Băncii de Resurse Genetice Vegetale Buzău și-a îndreptat cercetările asupra acestei specii, urmând ca începând cu anul 2019, Spanacul de Malabar să fie introdus în colecția de germoplasmă a BRGV.
Studiile privind expresivitatea fenotipică, determinările biometrice dar și elaborarea tehnologiei de cultură au făcut parte din programul de cercetare al BRGV pentru aceasta specie, cu scopul de a obține un soi cu caracteristici fenotipice distincte, pretabil culturilor legumicole din România.
De la Spanacul de Malabar se consuma, frunzele și lăstarii tineri, fiind o legumă foarte apreciată și mult consumată. Prezintă o utilitate gastronomică variată, iar în funcție de specificul fiecare țări, acesta este asociat preparatelor pe bază de pește, creveți, vită, pui, în special alături de orez.
Este ingredientul principal al multor preparate tradiționale, cum ar fi utan în Filipine sau Basella curry – India. Cercetările întreprinse au demonstrat ca o parte din proprietățile medicinale pot fi depreciate prin prepararea termica intensă, de aceea se recomandă o gătire ușoară a acestuia și consumul în stare proaspătă.
Integrarea acestuia în dieta alimentară, vine cu o serie de beneficii medicinale. Astfel, mucilagiul prezent în frunze, flori și tulpini este format din apă și polizaharide. Acesta se află în proporții ridicate în organele plantei și este utilizat în diferite direcții terapeutice. Mucilagiul are un rol deosebit în a menține o hidratare în parametri optimi a plantei, acesta funcționând ca o rezervă privată de apă și nutrienți necesari creșterii și dezvoltării continue a plantei fiind cel care îi conferă capacitatea de a rezista la temperaturile ridicate ale verii, cu mențiunea că este o specie iubitoare de apă și că rezultate bune se obțin când aceasta are o aprovizionare constanta cu apă.
Polizaharidele conținute de mucilagiul frunzelor, lăstarilor și al inflorescențelor de Basella alba conferă acestuia numeroase proprietăți bioactive și nutraceutice.
Acesta conține basellasaponine, peptide, compuși fenolici, carotenoizi, acizi organici, polizaharide solubile în apa, vitamina A, B1, B2, C, fier și calciu. Toți acești compuși, dar și vâscozitatea ridicată îl recomandă ca un excelent agent gelifiant și de îngroșare, atât în gastronomie cât și în industria farmaceutică, conferindu-i proprietăți diuretice, emoliente, anti ulceroase. Se folosește cu succes pentru calmarea arsurilor, acționând ca un agent de răcire.
Creșterea luxuriantă a speciei dar și aspectul lucios și viguros al frunzelor îl poziționează printre speciile ce prezintă proprietăți ornamentale deosebite, fiind recomandat pentru decorarea pergolelor sau a gardurilor vii.
Basella alba L. este o planta perenă în zona de origine, însă în condițiile pedoclimatice ale României se comportă ca o plantă anuală. Aceasta este o plantă urcătoare, tip liană, prezintă rădăcină fasciculată, tulpina fragedă și ușor machiată la bază. Planta prezinta o înălțime ce variază de la 2m la peste 10m, în funcție de tehnologia de cultură aplicată. Pe parcursul perioadei de vegetație, planta dezvolta peste 100 lăstari secundari. Tulpina principală prezintă o grosime la colet de 19 mm, 6 lăstari principali cu o grosime medie la bază de 10 mm.
Atât tulpina cât și frunzele sunt de culoare verde, aceasta fiind caracteristica ce îl diferențiază de varietatea rubra, care prezintă tulpinile cât și nervațiunile frunzelor de culoare roșie-violacee. Frunza prezintă o lungime de 22 cm, și o lățime de 17 cm, având o formă cordată sau ovată, în funcție de dispunerea acestora la nivelul plantei. Frunza este cărnoasă, caracteristică conferită de conținutul în mucilagiu. Prezintă un aspect plăcut, lucios. Greutatea medie a frunzei este de 21 gr.
Florile sunt hermafrodite, de culoare alb-roz, grupate în inflorescențe localizate la axila frunzelor.
Menționam că pe măsură ce planta începe sa emită inflorescențe, aceasta începe să devină ușor amară, drept pentru care se recomandă menținerea unei umidități de 70-80%, ce va împiedica planta sa emită inflorescențe. Este o planta autogamă, cu inflorescențe cu lungimea medie de 12 cm și un număr de 15-20 flori/inflorescență.
Fructele sunt de dimensiuni reduse, cărnoase, compuse, tip soroza cu 4 lobi, de culoare verde-roz în stadiu imatur și indigo în stadiu matur.
Acestea sunt comestibile. Se consuma când au ajuns la maturitatea deplină, caracteristica dată de culoarea indigo a acestora. Se consuma crude sau pot fi integrate în jeleuri sau alte produse de patiserie. Gustul prezinta o aroma de lămâie, ușor piperat la final. Semințele sunt rotunde, de culoare alb-gălbuie, acoperite cu un strat de aril puternic pigmentat de culoare indigo.
Specia poate fi cultivata pe tot teritoriul țării, în sistem palisat, atât în spații protejate cât și în câmp. Preferă solurile expuse la soare. Are o perioadă de germinare de 7-10 zile la o temperatură de 24 grade Celsius. Dacă temperatura este sub acest prag, perioada de germinare se mărește. Pentru înființarea culturii prin răsad direct se recomandă semănatul în prima decadă a lunii mai, recomandându-se urmărirea evoluției temperaturilor.
Intervalul optim de temperaturi pentru creșterea și dezvoltarea Spanacului de Malabar este de 18-32 grade Celsius, tolerând temperaturi de până la 40 grade Celsius. Înființarea culturii se face în benzi, cu o distanță de 120 cm în câmp și 150-200 cm în spații protejate. Distanța de plantare este de 70 cm între rânduri și 30-35 cm între plante/rând pentru câmp și 70 cm între rânduri și 40 cm între plante/rând în spațiile protejate.
Frunzele și lăstarii tineri se recoltează pe întreaga perioada de vegetație, pe toată perioada verii, începând cu luna iunie, până la venirea înghețului, realizând-se astfel peste 10 recoltări/ciclu de producție. Lucrările de îngrijire constau în menținerea curată a culturii de buruieni, efectuarea de prașile manuale sau mecanice, aprovizionarea cu apă în mod constant. Palisarea este recomandată pentru conducerea plantei în mod asemănător culturii de castravete sau fasole.
Fiind o plantă nou aclimatizată la condițiile pedoclimatice ale României specia nu prezintă dăunători specifici pe teritoriul României, fiind rezistentă la atacul agenților patogeni, Basella alba L.- Spanacul de Malabar poate fi cultivată cu succes în sistem ecologic. Cercetările s-au finalizat cu obținerea unui noi soi de Basella alba L. ce se află în stadiul de testare în vederea înregistrării în Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România în cadrul Institutului de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor (I.S.T.I.S.).
